Pe 29 iunie se împlinesc trei ani de la cumplitul accident rutier care a avut loc la Valea Urdii –
Dâmbovicioara, în urma căruia trei militari din cadrul Batalionului 30 Vânători de Munte „Dragoslavele”,
din Câmpulung, au pierit, iar alţi nouă au fost răniţi. Tragedia a zguduit Armata României şi a lăsat multe
semne de întrebare pentru membrii familiilor îndoliate care aşteaptă şi acum răspunsuri de la autorităţile
abilitate să facă lumină în acest caz, în timp ce ancheta pare să fie abandonată la Parchetul de pe lângă
Tribunalul Militar Bucureşti.
Camionul, prăbuşit în Râpa Ruşilor
În ziua fatidică, patru camioane pline cu militari se îndreptau spre Câmpulung, la ceas de seară. Se
întorceau la bază de la un exerciţiu desfăşurat în cel mai mare poligon al Ministerului Apărării Naţionale,
cel de la Cincu-Braşov, şi mai aveau cam o oră de mers până la unitatea din strada Mărăşti. Convoiul
intrase deja în Argeş şi cobora serpentinele de la Valea Urdii spre Dealul Sasului. Nimic nu anunţa
tragedia care avea să urmeze. La Râpa Ruşilor, într-o curbă deosebit de periculoasă, ultimul camion din
convoi s-a dus direct în prăpastie, după ce a rupt parapetul şubrezit din piatră, oprindu-se după câteva
zeci de metri în nişte copaci. Şoferul apucase să sară din autovehicul, salvându-şi viaţa, însă trei dintre
camarazii săi, toţi aflaţi în cabină, nu au avut nicio şansă. Doi au murit striviţi de fiarele contorsionate ale
camionului, iar al treilea a fost proiectat prin parbriz, fiind găsit fără suflare la câţiva metri distanţă de
vehicul. Alţi nouă militari aflaţi în partea din spate a maşinii militare au fost răniţi, dar nu li s-a pus viaţa în
pericol. O participantă la trafic, care a văzut totul, a dat alarma la 112, iar autorităţile, dat fiind numărul
mare de victime, a declanşat planul roşu de intervenţie. Cum camionul se afla în stare instabilă în
prăpastie, proptit într-un copac şi riscînd să se prăbuşească încă 100 de metri, pînă la sosirea
ajutoarelor, ceilalţi militari din convoi l-au legat cu un troliu de celelalte două vehicule şi au sărit în
ajutorul colegilor aflaţi într-o situaţie critică. Primii sosiţi la faţa locului au fost poliţiştii Secţiei rurale din
Rucăr, urmaţi de un echipaj de pompieri de la Detaşamentul Câmpulung – Punctul de lucru Rucăr şi o
ambulanţă. Ulterior, au ajuns în zonă numeroase forţe de intervenţie care au început lupta contra-
cronometru pentru salvarea militarilor.
„De ce se întârzie cu ancheta? Vinovaţii trebuie pedepsiţi!”
Moartea celor trei militari, plutonier major Mihai Ionuţ Toma, caporal clasa a III-a George-Emilian Catană
şi caporal clasa a III-a Petre Cristian Toader, a fost o dramă neaşteptată, nedreaptă şi plină de suferinţă.
A rămas în urma lor trei familii îndurerate, o cruce-monument, dar şi multe lucruri de lămurit, pentru că
ancheta deschisă de autorităţile competente în acest caz nu a fost nici acum finalizată. Înaintarea în
gradul de sublocotent post mortem şi titlurile de cetăţeni de onoare nu ţin loc de scuze şi nici nu aduc
alinare membrilor familiilor. „În ziua de Sf. Petru şi Pavel, chiar de ziua numelui lui, se fac trei ani. Cum a
trecut perioada asta? Foarte greu şi încă e dureros, pentru că eu am ţinut foarte, foarte mult la el. A fost
ca şi băiatul meu. M-a ascultat din toate punctele de vedere, mi-a arătat mult respect, am ţinut şi ţin la el
şi, atât cât voi trăi, el nu o să dispară niciodată din sufletul meu. Este foarte greu şi pentru că fetiţa lui
creşte. Deja are şase ani şi jumătate, din toamnă va merge la şcoală, şi o văd eu că simte nevoia de
tată. Ceea ce mă deranjează cel mai mult este că se trage foarte mult de timp în legătură cu ancheta. De
ce se întârzie cu ancheta? Vinovaţii trebuie pedepsiţi! Am oameni care mi-au spus că ginerele meu a
murit trăgând de volan. Şoferul a sărit în stradă să îşi salveze viaţa. Ginerele meu era în dreapta, între
şofer şi plutonierul Toma, care era comandant de maşină. (…) Ei nu trebuiau să plece atunci, joi seara,
către unitatea militară. Ei trebuiau să plece vineri dimineaţa. Cine a dat dispoziţia de plecare, care era
motivul, care era interesul? De ce şoferul a sărit? De ce şoferul a dat drumul la maşină pe liber? De ce
maşina nu s-a blocat atunci când se ştie că se blochează toate roţile? Sunt multe, multe întrebări la care
vreau să ştiu şi eu un răspuns.”, a declarat Gheorghe Tiţa, socrul lui Petre Cristian Toader, pentru
Jurnalul de Argeş. Între timp membrii familiilor militarilor decedaţi fac eforturi să ridice la locul
accidentului o troiţă, terenul fiind pus la dispoziţie de primarul Dumitru Secăreanu.