Bărbați israeliți, ascultați cuvintele acestea! Pe Isus din Nazaret, om adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin minunile, semnele și lucrările pline de putere pe care le-a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru, după cum bine știți, pe Omul acesta, dat în mâinile voastre după sfatul hotărât și după știința mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-ați răstignit și L-ați omorât prin mâna celor fărădelege. Dar Dumnezeu L-a înviat, dezlegându-I legăturile morții, pentru că nu era cu putință să fie ținut de ea. (Faptele apostolilor 2:22-24)
articol scris de Lăpugean Emanuel-Zaharia
Răstignirea lui Iisus Hristos este unul din cele mai incontestabile evenimente petrecute în lumea antică. E un adevăr istoric de netăgăduit. Pentru a avea o înțelegere corectă asupra răstignirii lui Iisus Hristos, este nevoie să facem o analiză onestă și integrală a evenimentului răstignirii. De aceea, vă propun să privim acest eveniment din două perspective:
Perspectiva pământească
Vinerea mare a fost pe de-o parte cea mai neagră zi din istoria lumii. A fost momentul adevărului în care a fost dată la iveală răutatea ființei umane și rebele care și-a răstignit Creatorul, după ce L-a bătut cu brutalitate. A fost ziua în care s-a făcut cea mai mare nedreptate, atunci când Iisus, deși declarat nevinovat de Dumnezeu, de Pilat, de Irod, dar și de conștiințele oamenilor, a fost dat la moarte, la moarte de cruce. Vinerea mare a scos în relief invidia și rebeliunea omenirii prin faptul că deși au avut de ales între un tâlhar pe nume Baraba și Sfântul Sfinților pe nume Iisus Hristos, totuși ei l-au ales pe Baraba pentru eliberare.
A fost ziua cea mai întunecoasă pentru că omenirea a întors spatele către Creatorul ei care i-a purtat de grijă în chip minunat, consistent și perseverent. Ziua răstignirii a fost o tragedie dintr-un anume punct de vedere. La ceasul întunericului, omenirea și-a arătat colții nerecunoștinței și ai iubirii egoiste de sine.
Privind din această perspectivă omenească, pământească, Iisus n-a fost altceva decât o victimă, un sărman om care a suferit durerea și a gustat moartea în chip dureros și rușinos. Da, Iisus a fost victima răutății oamenilor și în mod cert ar trebui să ne asumăm cuvintele sfântului Apostol Petru care zicea: pe Omul acesta, dat în mâinile voastre după sfatul hotărât și după știința mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-ați răstignit și L-ați omorât prin mâna celor fărădelege. (Faptele apostolilor 2:23)
Privind doar din perspectiva pământească, ucenicii lui Iisus Hristos au plecat acasă triști și descurajați, lipsiți de speranță. În ochii lor, privind doar pământește, Iisus, învățătorul lor S-a dus. Privind doar din perspectiva pământească, preoții, cărturarii și grupările religioase ale vremii au răsuflat ușurați după ce L-au ucis pe Iisus, crezând că au scăpat pentru totdeauna de El.
Iisus a fost victima răutății oamenilor! Dar, este cinstit ca pentru o înțelegere sănătoasă, să privim și din perspectiva celestă. Cum se vedeau lucrurile de sus, din perspectiva lui Dumnezeu?
Perspectiva cerească
De ce nu și-a apărat Dumnezeu Fiul? Era Iisus păcătos? Nicidecum! El n-a avut păcat și în gura Lui nu s-a găsit vicleșug (1Petru 2:22) Era Iisus slab și neputincios? Nicidecum! El a făcut atâtea minuni până atunci. Și atunci de ce nu a intervenit Dumnezeu să-Și apere Fiul?
Pentru că Însuși Dumnezeu și-a dat singurul Fiu să moară pe cruce pentru păcatele omenirii. Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică. (Ioan 3:16) Dincolo de tragedia de pe dealul Golgota, acolo, la Golgota, găsim un Salvator glorios! Acolo, în ziua răstignirii găsim un Dumnezeu generos. Nimeni din noi nu și-ar da copiii să moară în locul altora, chiar dacă ne-ar fi dragi din sufletului nostru. Cu atât mai mult, nimeni nu și-ar da propriul copil să moară în locul unor dușmani rebeli. Iată, Dumnezeu a făcut asta.
Vinerea mare, privită de sus, este ziua în care Dumnezeu ne-a împărțit mila Sa. A fost nu ziua cea mai neagră, ci ziua plină de speranță pentru orice păcătos care tânjește după iertarea divină.
În ochii și în planul lui Dumnezeu, singurul mod prin care oamenii puteau primi iertare de păcate era ca Fiul Său să moară răstignit în locul lor. Dumnezeu a ales de bună voie această unică și costisitoare modalitate, și Și-a încărcat Fiul cu păcatele noastre, L-a dat la moarte pentru noi, ca noi să putem găsi o viață nouă, sfântă, plină de speranță cu privire la viitorul nostru veșnic.
Aplicații de final
- Să medităm la păcătoșenia și răutatea inimii noastre. Să conștientizăm cât de păcătoși suntem, de vreme ce L-am dat la moarte pe singurul Fiu al lui Dumnezeu și de vreme ce El a trebuit să moară în locul nostru pentru a obține iertarea lui Dumnezeu într-un mod real. Să ne cerem astfel iertare de toate păcatele în rugăciune, cerându-I lui Iisus Mântuitorul, să ne ierte și să ne curețe de orice păcat.
- Să privim cu speranță la Domnul Isus. Dumnezeu ne-a pregătit o soluție de iertare! Dumnezeu ne-a pregătit un înălbitor de suflete, prin sângele preasfânt al Domnului Iisus. Dumnezeu Și-a dat singurul Fiu pentru noi, deci, să ne încredem cu toată inima în El ca să nu pierim, ci să avem viață veșnică!