La câteva ore după eșecul dureros înregistrat de echipa Muscelul Câmpulung în fața celor de CSC Șelimbăr, scor 0-5, principalul finanțator al echipei de la poalele Mateiașului a făcut un anuț dur. Dr. Claudiu Ciolan, omul care a transformat visul fotbalistic al Câmpulungului în realitate, anunță că se retrage.
Nu din orgoliu. Nu din capriciu. Ci dintr-o oboseală profundă, alimentată de indiferență, lipsă de sprijin și, mai grav, de disprețul celor care ar fi trebuit să fie alături de echipă.
„Nimeni nu ne-a ajutat cu un leu. Cei care vin la meciuri pe Municipal mă înjură, iar prețul biletelor li se pare scump. Atât am putut! Mă retrag și las echipa cui vrea, nu o mai susțin financiar.”
Acestea sunt cuvintele care au căzut ca o ghilotină peste speranțele celor care încă mai cred în Muscelul Câmpulung. Declarația a fost făcută la finalul meciului cu CSC Șelimbăr, încheiat cu un eșec dureros: 0-5. Dar adevăratul eșec nu e pe tabelă. E în tăcerea administrației locale, în lipsa de solidaritate a comunității și în uitarea valorilor care ar trebui să ne unească.
Dr. Ciolan nu este doar un finanțator. Este omul care a recondiționat stadionul Municipal din fonduri proprii, care a investit nu doar bani, ci și suflet, timp și demnitate. A dus echipa în Liga 2, a oferit copiilor un model, iar orașului – o identitate sportivă. Iar acum, când spune „mă retrag”, nu o face cu ușurință. O face cu durere.
Când pasiunea nu mai e suficientă
Într-un oraș în care administrația locală nu a contribuit cu nimic, în care suporterii preferă să înjure decât să susțină, în care prețul unui bilet e mai ofensator decât lipsa de implicare, ce mai poate face un om singur?
Dr. Ciolan spune că poate va continua doar cu echipa de copii și juniori. La seniori, doar cu infrastructura. E un pas înapoi, dar și un semnal de alarmă. Dacă nu ne trezim acum, vom pierde nu doar o echipă, ci și un simbol.
Cine își asumă tăcerea?
Editorialul acesta nu este doar despre un om care pleacă. Este despre o comunitate care trebuie să decidă dacă vrea să rămână spectator sau să redevină suporter. Despre o administrație care trebuie să înțeleagă că sportul nu e un moft, ci o investiție în identitate. Despre noi toți, care trebuie să alegem: înjurăm sau susținem?
Muscelul Câmpulung nu trebuie să moară. Dar pentru asta, trebuie să ne pese.