Câmpulung Muscel, orașul cu cea mai veche atestare documentară din România, se află astăzi într-un proces lent de dezintegrare urbană. Nu din cauza unui război, nici a unui dezastru natural, ci din pricina unei administrații care a confundat guvernarea cu spectacolul și promisiunea cu performanța.
Materialul apărut în Jurnalul.ro pare să fi stârnit reacții, mai ales în rândul celor care cunosc sau trăiesc în Câmpulung Muscel. Din informațiile disponibile, orașul a fost menționat într-un clasament al zonelor din România care riscă să ajungă în paragină, fiind chiar pe poziția a doua. Această clasificare a fost făcută pe baza unor criterii precum degradarea infrastructurii, lipsa investițiilor, scăderea populației și abandonul unor obiective industriale sau culturale.
Primarul Elena Lasconi, aflată la al doilea mandat, a venit cu un val de entuziasm și un discurs reformist. ARO urma să fie revitalizat, orașul transformat într-o stațiune turistică de interes național, iar transparența să devină normă. În realitate, bilanțul este dezolant.
Administrație de PR, nu de proiecte
- Platforma ARO rămâne o ruină industrială, fără plan concret de reconversie.
- Investitorii lipsesc, iar orașul nu oferă facilități reale pentru atragerea capitalului privat.
- Infrastructura rutieră este precară, cu străzi neasfaltate și trotuare degradate.
- Proiectele de turism sunt în stadiu de intenție, fără impact economic sau cultural vizibil.
În loc de șantiere, avem festivaluri. În loc de planuri urbanistice, avem postări pe Facebook. În loc de dezvoltare, avem divertisment. Câmpulungul a devenit un decor de spectacol, nu un spațiu de progres.
Datele nu mint. Administrația da.
- Populația orașului a scăzut de la peste 33.000 în anii 2000 la 27.574 în 2021.
- Orașul figurează în topul celor „în stingere” din România, conform analizei demografice naționale.
- Proximitatea autostrăzii A1 nu a fost valorificată pentru dezvoltare logistică sau industrială.
- Fondurile europene au fost ratate, iar banii locali au fost tocați pe proiecte de imagine.
Orașul corturilor, nu al construcțiilor
În loc de șantiere, avem festivaluri. În loc de planuri urbanistice, avem postări pe Facebook. În loc de dezvoltare, avem divertisment. Câmpulungul a devenit un decor de spectacol, nu un spațiu de progres.
Administrația actuală pare să funcționeze pe principiul „dacă arată bine în poze, e suficient”. Dar cetățenii nu trăiesc în poze. Trăiesc în blocuri neizolate, pe străzi neasfaltate, cu salarii mici și oportunități inexistente.
Risc de declasare administrativă
Guvernul analizează actualizarea rangurilor urbane. Câmpulungul riscă să nu mai îndeplinească criteriile pentru a rămâne municipiu. Pierderea acestui statut ar însemna:
- Reducerea fondurilor alocate
- Pierderea influenței regionale
- Scăderea atractivității pentru investitori
Este un semnal de alarmă pe care administrația locală îl ignoră cu o nonșalanță revoltătoare.
Concluzie: Câmpulungul nu are nevoie de PR. Are nevoie de viziune.
Elena Lasconi a promis o revoluție administrativă. A livrat un spectacol. Orașul nu mai are timp pentru iluzii. Are nevoie de o administrație care să construiască, nu să se promoveze. De lideri care să livreze, nu să se filmeze.
Câmpulungul merită mai mult decât corturi și cortine. Merită o strategie. Merită viitor.
Este timpul ca tăcerea să înceteze. Câmpulungul nu mai poate fi doar un oraș al amintirilor, ci trebuie să devină un oraș al acțiunii. Cetățenii nu sunt spectatori într-un decor electoral, ci actori principali într-un oraș care merită să trăiască, nu doar să supraviețuiască. Dacă administrația nu livrează, atunci comunitatea trebuie să ceară. Să ceară fapte, nu fețe. Să ceară viitor, nu PR. Câmpulungul nu se salvează cu like-uri, ci cu voință, curaj și implicare.