26 octombrie rămâne o zi de doliu în calendarul sufletesc al iubitorilor fotbalului românesc. În acea dimineață de toamnă, la ora 7:20, într-o rezervă a Spitalului Județean din Argeș, se stingea Nicolae Dobrin, „Prințul din Trivale”, omul care a transformat mingea într-un instrument de artă. Duminică se împlinesc 18 ani de la trecerea în neființă a celui mai mare fotbalist român.
Gâscanul, cum era alintat de suporteri, se remarca printr-un rafinament tehnic rar întâlnit. Fentele sale, pasele cu exteriorul și viziunea de joc l-au propulsat în galeria marilor talente europene. UEFA avea să scrie atunci, în urmă cu 18 ani, despre legenda care a încântat tribunele în celebrul meci Dinamo – FC Argeș 3-4, în care Dobrin a fost liderul unei echipe ce a uimit continentul. În aceastĂ dimineață, la ora 07:20, (n. red.) fostul mare fotbalist Nicolae Dobrin s-a stins din viață. „Gîscanul”se remarca în primul rînd prin execuțiile sale tehnice de mare rafinament care l-au adus în atenția marelui Real Madrid.
Constantin ”Țil” Popescu, profund marcat de dispariția lui Dobrin
Pentru mulți, Dobrin nu a fost doar cel mai bun fotbalist român al tuturor timpurilor. A fost un simbol, un prieten, un frate. Constantin „Țil” Popescu, fost președinte al echipei ARO Câmpulung și prieten apropiat al lui Gicu, a fost profund marcat de dispariția acestuia:
Eu vin mereu aici să mai stau de vorbă cu el. Am atâtea amintiri încât pot să scriu o carte. O imensitate de povești am cu Gicu. O amintire plăcută legată de Gicu a fost promovarea echipei în divizia B, cu Gicu pe bancă, cu nea Nelu Oblemencu și cu Tănăsescu. A fost cea mai frumoasă persoană pe care am iubito…Am învățat multe de la Gicu și am fost ceva extraordinar”, avea să spună în urmă cu 2 ani Constantin ”Țil” Popescu, fostul președinte al echipei Aro Câmpulung, rememorând cu mare plăcere perioada în care Nicolae Dobrin a pregătit echipa musceleană:
Legătura dintre Dobrin și Muscelul nostru nu se oprește la prietenie. La poalele Mateiașului, echipa ARO Câmpulung a cunoscut gloria promovării în liga secundă cu Nicolae Dobrin și Constantin Oblemenco pe banca tehnică. O pagină de istorie scrisă cu talent, pasiune și respect pentru fotbal. Astăzi, când ne apropiem de o nouă comemorare, ne amintim nu doar de execuțiile sale magice, ci și de omul care a inspirat generații. Nicolae Dobrin rămâne un reper, o legendă, un model de eleganță și inteligență în sportul românesc.
Gâscanul care ne-a învățat să iubim fotbalul
26 octombrie nu e doar o dată în calendar. E o rană deschisă în sufletul celor care au crescut cu mingea pe maidan, visând să fie ca Nicolae Dobrin. În dimineața aceea de toamnă, la ora 7:20, în rezerva unui spital din Pitești, s-a stins lumina unui geniu. A plecat discret, cum doar oamenii mari știu să o facă, dar a lăsat în urmă o legendă care nu se va stinge niciodată.
Dobrin nu a fost doar „Prințul din Trivale”. A fost magicianul care făcea mingea să râdă, artistul care transforma fiecare meci într-un spectacol. UEFA avea să scrie despre el cu respectul rezervat marilor nume, amintind de acel meci fabulos Dinamo – FC Argeș 3-4, în care Dobrin a fost mai mult decât un fotbalist – a fost o revelație.
La 18 ani de la dispariția Prințului, Țil Popescu îl venerează cu aceeași intensitate
Constantin „Țil” Popescu nu și-a uitat niciodată fratele de suflet. Ori de câte ori are ocazia, trece pe la mormântul lui Nicolae Dobrin din Pitești. Stă minute în șir la căpătâiul celui care i-a fost ca un frate, vorbește în șoaptă, ca într-o conversație tainică cu „Gicu”, așa cum îi spunea. Uneori crede că îl aude. Poate că îl simte. Poate că prietenia lor nu s-a încheiat, ci doar s-a mutat într-un alt registru. La 18 ani de la dispariția Prințului, Țil Popescu îl venerează cu aceeași intensitate. Și, fără să-l vadă cineva, plânge. Își plânge idolul. Își plânge prietenul. Își plânge fratele.